- note de lectură -

Mărturisesc de la bun început că lectura cărţii părintelui Ioan Bizău*, profesor de teologie liturgică la Cluj-Napoca, s-a dovedit a fi o surpriză. Titlul oarecum conveţional şi "ortodox corect" - Viaţa în Hristos şi maladia secularizării - pare a se înscrie în logica lucrărilor de "înfierare" facilă a modernităţii produse de o parte din membrii clerului; odată depăşit, găsim o lucrare care abordează lucid şi fără inhibiţii una dintre cele mai mari provocări la adresa Bisericii: secularizarea. Redactată de un autor din interiorul Bisericii Ortodoxe, o voce autorizată deci, cartea se adresează unui public larg şi poate fi utilizată ca bază teoretică în facultăţile de teologie, dar şi de toţi cei care sînt interesaţi să înţeleagă mai bine ce se întîmplă cu Ortodoxia în lumea contemporană. Utilă este cartea şi în perceperea cauzelor profunde, de natură istorică (şi mai puţin socială - vom reveni) care stau la baza procesului de secularizare.

Obiectivul urmărit de pr. Ioan Bizău este enunţat cu modestie încă din prefaţă: scrierea unui studiu despre "îngrijorările şi speranţele modernităţii", un instrument care să contribuie la "limpezirea unei probleme de conştiinţă", oferind în plus motive de "meditaţie şi responsabilitate" potenţialului cititor. Un obiectiv ambiguu şi generos, în acelaşi timp, care determină în mare şi organizarea generală a lucrării: prima parte se constituie într-un "inventar" al prezenţei secularizării şi a diferitelor sale forme de expresie, cea de-a doua fiind concepută ca un studiu de caz dedicat iluminismului transilvănean din secolele XVII -XIX, fiind vorba de textul unei conferinţe intitulate "Toleranţa iluministă între utopie şi realitate", susţinută la un simpozion din 1999 dedicat toleranţei religioase din Transilvania.

În primul capitol al cărţii găsim un tablou (aproape) complet al secularizării