Se dau două bucăți instituție publică de cultură, de artele spectacolului, mai exact, una de teatru dramatic, alta de teatru de animație, avînd fiecare două „extensii“, care fac, fiecare, același lucru, dar în limbi diferite (română, respectiv maghiară). E greu de administrat așa ceva, financiar vorbind, așa că se găsește o soluție: se iau bucățile în limba română, li se adaugă încă o bucată (o trupă de dansuri populare românești, ființînd anterior în cadrul Filarmonicii), se amestecă și se face o Instituție de Spectacol nu cu două, ci cu trei secții, care fac lucruri foarte diferite, dar în aceeași limbă. Se procedează identic în cazul componentelor funcționînd în limba maghiară (cu formația de dansuri populare ungurești de aceeași proveniență filarmonică) și se obțin, în final, tot două instituții publice de cultură, numai că de data asta cu cîte trei secții și împărțindu-și alternativ, după profil, două săli. Se pare că e mai ușor ca două instituții să-și împartă o singură sală și un singur atelier de producție decît ca două secții ale aceleiași instituții să facă același lucru. Din punctul de vedere al autorităților locale (Consiliul Județean Bihor), aceasta e soluția de împăcare administrativă a Teatrului de Stat Oradea, a Teatrului pentru Copii și Tineret Arcadia și a celor două ansambluri folclorice, Crișana și Nagyvárad (numele maghiar al Oradei). După 55 de ani de la fondare, Teatrul de Stat Oradea bilingv a fost desființat, iar peisajul teatral orădean a fost reorganizat pe baze etnico-lingvistice. „Separarea de secția maghiară șa trupei «Iosif Vulcan» de la Teatrul de Statț nu poate fi decît benefică ambelor părți, întrucît în mod involuntar au existat în permanență divergențe de ordin financiar între cele două secții. De pildă, la un moment dat, plata drepturilor de autor pentru secția maghiară s-a făcut din fondurile secției române, deoarece fondur