Phoenix a intrat în istorie cu albumele înregistrate în perioada cea mai fastă din istoria grupului.
La începutul anilor ’70, Covaci şi Kappl au început să se documenteze serios la Institutul de Etnografie şi Folclor şi la Catedra de Folclor a Universităţii din Timişoara, explorări ce au dus la rezultate de excepţie. Cei doi vor impune grupului o schimbare fundamentală în ceea ce priveşte limbajul exprimării artistice, realizând trecerea de la beatul urban de inspiraţie occidentală la un rock aparte, izvorât din folclorul arhaic românesc. La realizarea primului album rock de inspiraţie folclorică, "Cei care ne-au dat nume", se alătură grupului şi Valeriu Sepi (artist plastic) – percuţie, care concepe şi decorul spectacolului, cu măşti populare, talăngi, capre etc. După mai multe spectacole de promovare este lansat şi... primul long play realizat de o formaţie din România. Albumul cuprinde fragmente din opera rock cu acelaşi nume, precum şi o selecţie de piese ale Electrecordului.
GALA SĂPTĂMÂNA. Primul mare spectacol la Bucureşti va avea loc în primăvara anului 1972, în cadrul "Galei Săptămâna", în acea vreme, cea mai "vioaie" publicaţie privind "orientarea" muzicală. Spectacolul a avut două părţi, în prima fiind grupul Sfinx, în frunte cu inegalabilul Dan Andrei Aldea, dar şi alţi invitaţi "grei" ca Pittiş sau Caramitru. În partea a doua, Phoenix, cu Modern (condus pe atunci de Petre Magdin) în deschidere. Deşi aveau un lider bănăţean, bucureştenii de la Modern au cântat exagerat de mult, iar Phoenix nu a avut prea mult timp la dispoziţie. În ciuda acestui "sabotaj", timişorenii au entuziasmat, iar reacţia presei timpului a fost pe măsură. Prin urmare, chiar dacă nu era o formaţie agreată de autorităţi, Phoenix a reuşit să se impună la nivel naţional, fiind apoi invitată şi în străinătate, la Festivalul Lira de Aur, din Cehoslovacia,