“Un plan care va schimba total viitorul Uniunii Europene”, scria presa europeana la inceputul lunii februarie, atunci cand Angela Merkel si Nicolas Sarkozy au scos la lumina proiectul numit “Pactul pentru Competitivitate”. In timp ce in Romania subiectul Schengen era incins la cote maxime, nervii liderilor europeni erau arsi de asa-numitul dictat Berlin-Paris. Incepuse joaca Europei de-a imperiul franco-german.

Aceasta istorie nu ar fi inceput sa se scrie daca Grecia si Irlanda nu ar fi intrat pe toboganul crizei. Membre ale zonei Euro, cele doua state inglodate in datorii nu puteau fi lasate sa intre in faliment de celelalte tari care folosesc moneda unica. Dar o salvare fara aportul nababului Europei, Germania, ar fi fost imposibila. Astfel ca, in ciuda opozitiei viguroase a nemtilor speriati ca vor trebui sa plateasca oalele sparte de lenesii din sud (spaniolii si portughezii avand si ei probleme), Angela Merkel s-a vazut silita sa-si transforme tara in garantul datornicilor europeni. Dar nimic pe gratis.

Intr-o seara la sfarsitul lui ianuarie, in resedinta ei de langa Berlin, cancelarul german incerca sa-l “seduca” pe Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene. Portughezul, care a ajuns in inalta functie cu sprijinul Angelei Merkel, se afla in mijlocul unei campanii de emancipare de sub umbra protectoarei sale teutone. Doar ca Merkel avea alte planuri: construirea unui guvernante economice europene, croita departe de ochii lumii de catre cancelarul german si ambitiosul presedinte al Frantei. Principalele puncte ale planului prezentat lui Barroso erau:

uniformizarea taxelor in tarile zonei Euro si interzicerea practicarii unei cote unice de impozitare scazute;uniformizarea varstei de pensionare in tarile zonei Euro;desfiintarea indexarii salariilor cu inflatia si introducerea in Constitutie a unei limite de indatorare;recunoast