Între 24 februarieşi 1 martie 2011, Lee Miller, celebra fotografă de frontşi de modă, s-a aflat în România. Ea, însă, nu s-a aflat aici în mod fizic lafel ca în 1938şi apoi, în 1946 când a bătut, în lungşi în lat,ţinuturile noastreşi a imortalizat societatea românească de susşi până jos, de la palatul regal la casaţărăneascăşila bordeiulţiganului ursar. Prezentă a fost memoira ei, evocată,cu acribie de istoricşişăgălniciede copil de către Antony Penrose, fiul său, sosit aici într-un turneu de conferinţe care era menit să-l poarte pe urmele mamei, străbătând un tronson al traseului parcurs de artistă în cea de-a doua vizită întreprinsă la noi. Om de statură medie,bine legat,cu păr blond-roşcat, mereu în dezordine, cu ochi albaştri, o figură blajină constant luminată de un zâmbet larg, comunicativşi glumeţ, excesiv de modestşi totalmente nepretenţios în gusturişi maniere: acesta este Antony Penrose. Cineşi-ar putea imagina că acest om careşi-a păstrat copilăria în inimăşi lejeritatea tinereţii în comportamentşiţinută este posesorul unui tezaur iconografic pe care multe mari muzee ale lumii l-ar râvni? Că părinţii săi au fost înnobilaţi de regina Elisabeta II? Că, la vârsta întrebărilor, îl avea partener de joacă pe Picasso, care i-aşi dăruit câteva lucrări? Că a străbătut continentele spre aţine vie memoria artistică părintească? Sau că este autorul mai multor cărţi, best sellers, apărute la prestigioasa editură Thames & Hudson?Istoric, publicist, conferenţiar, cineastşi fermier, Antony Penrose este directorul Arhivei Lee Millerşi al Colecţiei Penrose de la Farley Farm, Chiddingly, în estul comitatului Sussex din Marea Britanie. Cartea sa de vizităşi palmaresul sunt impresionante. L-am cunoscut în 2002, la cea de-a XX-a ediţie a Conferinţei Internaţionale ORACLE a curatorilorşi directorilor de muzee de fotografie ce s-aţinut la Köln. L-am reîntâlnit de câtev