George Emil Palade, născut la Iaşi în 1912, a avut una dintre cele mai prestigioase cariere în Medicină ale unui român peste hotare, motiv pentru care a fost răsplătit cu cea mai importantă distincţie rezervată oamenilor de ştiinţă.
S-a născut la Iaşi în 1912, într-o familie de profesori, tatăl său fiind profesor de filosofie, iar mama sa profesoară de liceu. Mediul familial l-a încurajat în prodigioasa sa formaţie intelectuală. În 1930 este admis ca student la Facultatea de Medicină a Universităţii din Bucureşti, pe care o absolvă în 1940, obţinând titlul de Doctor în Medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice.
De mic copil, s-a evidenţiat ca un geniu, iar profesori şi oameni de ştiinţă importanţi ai vremii, ţineau să-l cunoască în persoană pentru a se convinge că poveştile auzite despre el sunt adevărate. Avea o creativitate şi o putere de memorare ieşite din comun.
La Facultatea de Medicină avea anvergura unei vedete. Studenţii din anul I de la Medicină îi cereau să reproducă subsolul cu litere mici al unor pagini aleatorii din tratatul de anatomie al lui Testut-Latarjet şi, când răspundea, izbucneau în urale, necrezând că există cineva care poate memora atâtea amănunte.
George Emil Palade a absolvit Medicina primul, cu 10. Din anul 1936, a mers la Catedra de Anatomie condusă de profesorul Francisc Rainer şi a devenit, pe rând, preparator, asistent şi şef de lucrări, dar, concomitent, a urmat formarea medicală, devenind extern şi intern prin concurs.
Un moment important îl constituie însă elaborarea tezei sale de doctorat, revoluţionară pentru nivelul cercetării din anul 1940: „Tubul urinifer al delfinului“. Un amănunt: pentru că problemele formulate de savant presupuneau studiul pe delfinul aproape viu, s-a organizat o expediţie chiar în Marea Neagră. Palade şi-a pregătit cu meticulozitate un mic laborator într