Nu stiu cine discuta strategii, nici cine ia decizii atat de radicale. Iar arhitectii se ascund, probabil, prin birouri. Ma inspaimanta insa lipsa bunului gust si, pe alocuri, a bunului simt. Sunt convins ca Iasul merita cu totul altceva. Spre sfarsitul saptamanii trecute, la invitatia unui vechi prieten filosof (Dan Eugen Ratiu, de la Universitatea „Babes-Bolyai" din Cluj), am participat la o conferinta de Estetica si teorii ale artelor. Discutiile celor prezenti, profesori romani si americani, s-au circumscris unei teme de reala actualitate; poate fi „experienta ordinara", de zi cu zi, obiect de interes estetic? Este indrituita o „estetica a vietii cotidiene"? In ce fel ar raspunde aceasta nevoilor concrete ale fiecaruia sau ale comunitatii in genere. Anumite observatii preliminare se impun cu necesitate. Mai intai, prolifereaza astazi specializari „estetice" fara vreo legatura cu disciplina care i-a mobilizat atatea secole pe artisti, literati si filosofi. Estetica plastica sau chirurgicala, cea dentara, esteticile jardiniere, ale modei, ale mediului inconjurator, cele gastronomice si somatice (relative la corp si ingrijirea acestuia) sunt doar cateva din noile refugii ale „frumosului", dislocat voluntar spre zone exterioare artei propriu-zise. Modelarea propriului trup, designul ambiental, arhitectura locuintei, rafinamentul culinar, asorteul vestimentar, reconditionarea si upgradareaimaginii publice fac parte din acele preocupari curente nerevendicate inca de o estetica anume. In atari imprejurari, experientele estetice obisnuite par cu totul dezlegate de teorii si concepte menite a le justifica. Exista, de buna seama, un „instinct" al frumosului degajat de orice scrupul livresc; admiri splendoarea unui peisaj fara a te fi scufundat in abisul unor lecturi prealabile, care sa-ti explice in detaliu mecanismul seductiei spontane. Poti, la fel de bine, elogia virtut