Prietenii se angajeaza intr-un "joc" psihologic, au nevoie unul de celalalt pentru a experimenta, pentru a se vedea in oglinda, pentru a se cunoaste mai bine. Iar incercarile verifica si valideaza relatia. Am scris saptamina trecuta despre climatul in care individul creator se poate implini. Am folosit citeva cuvinte-cheie: mediu declansator (incitator, iscoditor, provocator), interactiune, legaturi, filiatii si relatii de prietenie. Numai un cimp social in care exista standarde profesionale si morale poate zamisli personalitati. Am mai spus si ca mentorii de succes au talente de leadership, initiaza proiecte, transmit energie afectiva, consolideaza echipe. Mi-a confirmat recent acest model de analiza un primar dintr-o localitate mica de la munte, care mi-a explicat - mie, teoreticianul - ca secretul succesului intr-o echipa este increderea intre echipieri, incluzind aici si pe lider. Ma simt dator sa invoc aici citeva experiente personale. Am avut citiva mentori importanti pentru evolutia mea profesionala si personala. Sprijinul lor a fost, indeosebi, social si moral; dar mai ales afectiv. E important, atunci cind nu ai legaturi sociale, sa-ti ofere cineva incredere si sprijin, sa te trateze ca partener diligent. I-am evocat alta data pe Stefan Barsanescu, pe Ion Holban, Traian Herseni, Petre Botezatu. Am intilnit tirziu, dupa terminarea studiilor, cind cariera mea se implinea sau se conturase deja, pe alti doi: Vasile Pavelcu si Serge Moscovici. M-am apropiat de Vasile Pavelcu tirziu, dupa ce s-a pensionat si dupa ce mi-am sustinut doctoratul. Eram amindoi eliberati de relatia institutionala, ii puteam pune intrebari care altadata ar fi fost nepotrivite, iar el imi putea raspunde ca unui prieten de incredere. Am incercat acum citiva ani sa evoc personalitatea sa, in prefata la cartea Elogiul prostiei, pe care am ingrijit-o la Polirom (1998). Pe Serge Moscovici l-am