Criza (de fapt "crizele" medicale, existente nu doar in Romania) nu se datoreaza medicinei, stiinta impersonala, ci unei proaste administrari a medicinii, datorita unor conjuncturi "umane". Cartile, ca si oamenii, sint vii atita vreme cit se afla in preajma cititorului. Distanta intre cititor si carte impune, daca nu "uitarea", cel putin alta nuanta a imaginii subiectului cartii; e un fel de trecere in umbra, de indepartare a cartii, trecuta, undeva, in penumbra timpului. Reintilnirea cu o carte uitata sau iesita din mentalul unui cititor este, totusi, uneori, surprinzatoare. Un angrenaj ocult poate transforma, in aceste imprejurari, o carte uitata intr-un mecanism prin care trecutul poate fi citit ca viitor. "Viitorul trecutului", expresie care inseamna un joc de cuvinte, poate deveni, prin redescoperirea unei carti, o formula eleganta a unei idei elegante. * Am perceput acest fenomen, descoperind idei vechi, considerate drept utopie, intrate insa in universul actualitatii realului, intr-o carte pe care am redeschis-o dupa ce ma departasem zece ani de ea. In 1999, cind citeam un interesant studiu al doctorului Gh. Bratescu, publicat la Humanitas, intitulat "Catre sanatatea perfecta, o istorie a utopismului medical", mi s-a parut ca am parcurs, de la un capitol la altul, un drum fantezist, rupt de realitate, intrind intr-o dimensiune iluzorie a unei stiinte extravagante, apartinind fictiunilor. Recitind-o acum, am descoperit ca extravaganta care se inscria, in trecut, in utopie a devenit, intre timp, in mare parte cel putin, realitate concreta. Utopia medicala are istoria ei; in numai zece ani, in cazul la care ma refer, utopia pare a se fi reconsiderat. Utopismul medical actual este "altfel" in prezent, viteza cu care s-a schimbat realitatea medicala este mai mare decit am fi putut banui. In aceasta problema, care este capitala pentru istoria medicinii, insemnind un