Dupa lauda, nu mai poate exista critica, dupa cum nici blestemul nu mai are ce cauta in posteritatea acatistelor odata slobozite pe gura... Viorel Mihail s-a enervat: scoate din bilbele unor comentatori de fotbal de la Moldova 1 (n-ati privit? Bravo: constipa sau ulcereaza, dupa caz) o concluzie apocaliptica. Pe scurt, ideea este ca de cind Todercan, fostul presedinte al Televiziunii, a fost schimbat, in post succedindu-i doamna Sirbu, la Moldova 1 s-au inmultit nationalistii. Nu ne spune ce crede despre faptul in sine; in schimb il ia la bani marunti in latura practica. Adica: „... de ce fara Todercan comentariile la meciurile din Liga Campionilor s-au transformat in camere de tortura pentru telespectatori? Comentatorul n-are idee de componente, incurca fotbalistii pe teren, si cind camera de luat vederi, in reluare, ii arata gafa, el nici nu-si cere scuze. (...) Lovitura paralela cu poarta la el e perpendiculara cu poarta, iar pasele sint... neimprecise". Cu alte cuvinte, directorul Saptaminii vede o filiatie directa intre nationalisti infiltrati in televiziune (cu aportul noului director, fireste) si, cu propriu-i termen, „non-profesionisti" (la domnia sa, ce-i drept, lipseste cratima): „Asta e: lipsa de profesionalism are nevoie de un refugiu. Nationalismul e ultimul refugiu al tuturor canaliilor nationaliste. Da, comentariile ni-s proaste, chiar foarte proaste, in schimb, vedeti cit de romani sintem?". Spre deosebire de Viorel Mihail, mi-am facut un dulce obicei de a nu privi Moldova 1. Stiu ca nu e deloc profesionist si poate ca, pe ici, pe colo, nici tocmai frumos (la cite filme cu partizani am privit in anii puterii sovietice gratie televiziunii din Dealul Schinoasei!). In schimb e sanatos, pastreaza perceptia proaspata. Daca nu ma credeti, n-aveti decit sa faceti - pe proprie retina! - experimentul. O singura emisiune, un talk show, de pilda, cu peopleintera