Satul în care s-a născut Nicolae Ceauşescu, pe 26 ianuarie 1918, a fost ridicat la rangul de oraş cu doar câteva luni înainte ca fostul preşedinte să fie executat. „Scînteia“ nu a pierdut ocazia de a vorbi în termeni măgulitori despre locul de baştină al conducătorului. Reportajul a fost inclus într-o pagină dedicată „celor mai tinere oraşe“. Intenţia lui Ceauşescu de a transforma satul într-un oraş model era mult mai veche. În 1979, într-un discurs ţinut în faţa locuitorilor din Scorniceşti, Ceauşescu le-a vorbit acestora despre visul său – „un orăşel socialist agroindustrial”, care să fie exemplu pentru restul ţării. „Pentru aceasta trebuie încă să depuneţi eforturi serioase”, spunea liderul comunist, în 1979.

Decisiv a fost, desigur, ajutorul venit de la „fiul satului”. Localitatea s-a dezvoltat cum nici o alta n-a reuşit: în 1989, când a fost declarat oraş, în Scorniceşti existau apă la robinet, canalizare şi chiar gaze. Mai mult, la cei aproape 11.000 locuitori, erau 450 de posturi telefonice, cu mult peste media oricărei alte comune.

„Struţo-cămilă“ urbanistică

Cu toate acestea, oraşul a existat şi există doar în centrul localităţii. Gazele şi canalizarea s-au introdus numai în centru, la blocuri. Astfel, doar o treime din locuitorii Scorniceştiului, circa 4.800 de persoane, locuiesc la oraş, în cele 1.600 de apartamente construite pe timpul lui Ceauşescu. Restul, de până la 12.600 de locuitori, din cele şase sate care formează „oraşul Scorniceşti”, aşteaptă de la autorităţile capitaliste ceea ce nu a mai ajuns să le ofere socialismul.

Actualul primar, Constantin Nedelea, spune că au fost accesate fonduri pentru introducerea utilităţilor şi în zonele vitregite ale oraşului: „Avem şapte milioane de euro pentru canalizare şi apă, luaţi printr-un proiect ce se va încheia în 2018”.

Disconfortu