- interviu cu Rodica PANDELE, şefa Departamentului "Cultură română", Editura Humanitas - În lumea editorială există, ca în orice breaslă, ierarhii acceptate tacit, în funcţie de criterii bine ştiute de profesioniştii domeniului. Orice text al unui autor, pentru a ajunge între coperţi de carte, trebuie citit, recitit, corectat, îndreptat de un redactor. Există însă cărţi "grele" şi cărţi "uşoare": nu e totuna să redactezi o carte de poezii sau o enciclopedie. Cei care s-au specializat în cărţi "grele" sînt foarte puţini. Numele doamnei Rodica Pandele apare (în locul "ascuns" rezervat de practicile editoriale redactorilor de carte) în special pe dicţionare şi enciclopedii ale anumitor domenii: de la diverse literaturi la Dicţionarul de rock, pop şi folk, de la Dicţionar de scriitori străini la marele Dicţionar al scriitorilor români coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu. Am invitat-o la o discuţie despre ce înseamnă să lucrezi "din umbră", discret, dar eficient, la astfel de opere importante, făcute să dureze, care de multe ori aduc faimă autorilor lor, dar al căror redactor e cel mai adesea uitat. Într-un perfect anonimat La cîte dicţionare aţi fost redactor, stimată doamnă Rodica Pandele? Probabil că la vreo treizeci, de la dicţionare ale diverselor literaturi pînă la Dicţionarul de rock, pop şi folk, recent apărut la Humanitas. N-am lucrat la dicţionare lingvistice, numai la dicţionare domeniale sau enciclopedii; am lucrat, de asemenea, în colaborare, la Bibliografia literaturii române moderne (4 volume). Acum mă ocup de un dicţionar de ştiinţe politice, o premieră pentru România. În anii '80, a fost o perioadă cînd dicţionarele au fost o categorie de texte interzie sau măcar amînate: unele au stat ani de zile în sertarele autorilor sau ale editurilor, din motive care nici nu mai merită menţionate. Cenzura şi-a spus cu adevărat cuvîntul, res