Instituţiile bancare nu au niciun interes pentru a-şi executa silit datornicii pentru că preţurile bunurilor aduse în garanţie s-a redus foarte mult. În această situaţie băncile apelează la restructurarea creditelor împrumutaţilor, însă avertizează că această metodă nu trebuie înţeleasă ca o măsură de amânare a insolvenţei inevitabile, potrivit unui comunicat al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB). Cei care au probleme legate de rambursarea datoriei pot modifica de comun acord cu banca creditoare caracteristicile împrumutului. Astfel, sunt vizate dobânzile, durata, scadenţa sau acordarea unei perioade de graţie. Prin procesul de restructurare băncile îşi asumă un nou risc, de aceea acest proces nu trebuie înţeles de clienţi ca o măsură de amânare a unei stări de insolvenţă inevitabilă, potrivit comunicatului ARB. Băncile vor putea evalua comportamentului şi activitatea clientului până la momentul în care solicită restructurarea creditului, vor analiza capacitatea de plată de care dispune ( aici este inclusă analiza contractelor în derulare şi raportarea fluxului de numerar la evoluţia pieţei şi a domeniului de activitate), precum vor studia şi analiza economico-financiară a acestuia.

Rescadenţarea şi reeşalonarea datoriei, cele mai întâlnite scheme de restructurare utilizare de băncile româneşti

Totuşi, pentru a putea apela la această soluţie de restructurare a creditelor, agenţii economici trebuie să demonstreze că întâmpnă probleme financiare. Schemele de relaxare a rambursărilor pot fi aplicate atât la solicitarea clientului, cât şi la sugestia băncilor.

Cele mai întâlnite metode de restructurare utilizate de băncile din România sunt rescadenţarea, reeşalonarea şi refinanţarea

împrumutului.

Prin rescadenţare, banca poate modifica scadenţa şi/sau a sumei de plată a uneia sau a mai mai multor rate de credit în sold făr