Golful Biskaya, 1965. Un taifun loveste puternic coastele Spaniei si Frantei. Toate navele comerciale fug sa se puna la adapost. Paza de coasta observa o nava trasa la remorca, care se incapataneaza sa dea piept cu vijelia. Dupa lansarea mesajelor radio referitoare la inrautatirea conditiilor meteo, salvatorii se retrag. Pe marea de gradul zece orice actiune devine riscanta. Numai ca taifunul din Atlantic a intalnit un os prea tare: NS Mircea. Cu motorul defect, asistat de doua remorchere, "voievodul" nu a cedat. Cu o multime de sparturi la bord, pe jumatate plin de apa, "Mircea" a fost singura nava care a trecut prin furtuna. Acest episod a ramas adanc intiparit in memoria echipajului. Jurnalul de bord, unde au fost inscrise toate comenzile si orele grele prin care au trecut marinarii, s-a transmis din generatie in generatie. NS "Mircea" era tras la remorca spre santierul german unde vazuse lumina zilei, Blohm und Voss. Pe neasteptate, Atlanticul si-a schimbat fata. Intai furtuna, apoi taifun. Cablurile de remorcaj s-au rupt ca niste ate de papiota, iar velierul a ramas neputincios in voia valurilor, cu motorul defect. Comandantul a ordonat lansarea primei ancore, care insa nu a prins fundul marii. A urmat fundarisirea celei de-a doua ancore, care, la fel, nu a putut fixa nava, dar care s-a agatat ca prin minune de o baliza si astfel velierul a scapat momentan de esuare. Numai ca valurile imense au transformat baliza salvatoare intr-un dusman. Aceasta a inceput sa loveasca cu putere corpul navei, producand gauri mari. Echipajul s-a confruntat cu o situatie limita, poate cea mai dificila din instoria velierului. Daca renuntau la ancora, ramaneau descoperiti in fata furtunii. Daca stateau in imediata vecinatate a balizei riscau scufundarea. Romanii au ales cea mai dura varianta. Au ramas sa dea piept cu valurile. Echipajul s-a pregatit pentru ce este mai rau. Baliza