Clermont-Ferrand 2002: de mînă cu Rika Zarai De 6 ani "fac" Clermont-Ferrandul (cel mai important festival internaţional de scurtmetraje) şi de tot atîţia ani nu încetez să mă minunez de asiduitatea publicului... Nu vorbesc de profesioniştii care, prin natura meseriei, sînt obligaţi să bată festivalurile; vorbesc despre spectatorii obişnuiţi: timp de 9 zile, aceştia iau cu asalt sălile în care se proiectează scurtmetraje, stau zeci de minute la coadă pentru a intra, sar din scaun cu cîteva secunde înainte de sfîrşitul unui program şi aleargă la altă sală - într-un cuvînt, sînt mereu prezenţi şi-ntotdeauna vehemenţi, cerîndu-şi "dreptul la scurtmetraj", făcînd slalom printre programe şi bifîndu-şi, tenace, grila zilnică. Prezenţi, vehemenţi - şi obositori. Au o compulsivitate de massă, din specia ironizată cîndva de Luc Ferry: Cetăţeanul-Colectiv, lipsit de imaginaţia de a-şi amenaja singur loisir-ul şi aşteptînd de la Stat să-i instaleze graficul agrementului, să-i planifice bucuriile (republicane)... Unora, această hiperactivitate sezonieră li se poate părea exaltantă - un semn elocvent al "participării democratice la Cultură"; Le Monde din 10 febr. a.c. titra: "Scurtmetrajul, în plină formă la Clermont-Ferrand", remarcînd faptul că "festivalul beneficiază de un larg succes popular, în ciuda confidenţialităţii genului". Numai că această veritabilă "mitralieră", care rade tot ce mişcă (scurt) în zona Clermont la-nceput de februarie, are prostul obicei de a uita, la fel de rapid - în rafale de amnezie -, Cinematograful, prizînd, meticulos, toate gadgeturile tehnologice de ultimă oră sau (şi mai rău încă) poveştile de 2 bani, în care Cinema-ul e doar alibi... Anul acesta, de pildă, Festivalul a făcut loc - în cîteva secţiuni speciale - "aventurii numerice" ( = digitale), considerînd (pe bună dreptate) că, la Clermont, experimentul trebuie încurajat; rezultatul a