Specialiştii spun că un rol foarte important îl au părinţii, care îi pot ajuta lucrând cât mai mult cu ei. În judeţul Dâmboviţa, sunt peste 100 de copii cu autism, dar unii părinţi nu-şi înregistrează copiii pentru a-i feri de ştampila: persoană cu handicap. Copiii cu autism au o şansă de a se recupera. Important este ca părinţii să nu renunţe la speranţă, să-şi înţeleagă şi să-şi ajute permanent copiii. Aşa a procedat Lucian, tatăl unei fetiţe cu autism. El ne-a povestit că, la 3 ani, fetiţa sa nu vorbea, nu răspundea la nicio comandă şi nu dădea semne că ar auzi ce i se spune. În ziua în care micuţa a împlinit 3 ani, părinţii au mers la un neuro-psihiatru. Diagnosticul a venit ca un trăznet: autism.
“În acel moment, am simţit că îmi cade cerul în cap. Am fost şocat. Disperat, am început să caut informaţii despre autism, iar după ce m-am documentat, m-am mai liniştit. După o lună, am început să accept situaţia”, ne-a mărturisit Lucian.
Părinţii nu s-au lăsat învinşi de diagnosticul nemilos şi au început să lucreze mai mult cu copilul lor, după terapia ABA, analiza comportamentală aplicată.
“Am plecat de la lucrurile care îi plăceau. Era fascinată de felul în care străluceau numerele de înmatriculare de la maşini. Şi aşa am început să-i repet literele D şi B, de pe plăcuţe. Au fost primele litere spuse de fetiţa mea”, a mai spus Lucian.
Fetiţa a fost învăţată, pas cu pas, fiecare obiect în parte. “De exemplu, o persoană stătea în faţa fetiţei şi cineva în spate, iar persoana din faţă îi cerea să atingă unul dintre obiectele de pe masă. Copilul nu reacţiona, dar persoana din spate îi ducea mâna pe respectivul obiect. Şi asta de mai multe ori, până când a început să reacţioneze. Când răspundea la comandă era recompensată”, a adăugat acesta.
Terapia a dat rezultate
În prezent, fetiţa a
