Daca o grupare sportiva este azi campioana, nu poti fi sigur ca miine ea nu va sucomba Unul din fenomenele care si-au facut aparitia in sportul romanesc dupa 1989 si s-au accentuat in ultimii trei-patru ani este disparitia unor cluburi si echipe de traditie si inlocuirea lor de catre grupari sportive pina mai ieri necunoscute sau infiintate abia cu putin timp in urma. Decaderea valorica a fotbalului in marile orase ardelene, acolo unde acest sport a avut intotdeauna reprezentante de frunte si o mare priza la public, este doar unul din aspectele cele mai vizibile ale acestui fenomen. Daca ne aruncam privirea, insa, si spre alte sporturi, vom observa acelasi lucru: la baschet, lupta pentru suprematie se duce intre echipele din Pitesti, Sibiu si Arad, in timp ce formatiile galonate din Capitala, Dinamo, Steaua ori Rapid se zbat in mediocritate. Ploiestiul, Zalaul si Piatra Neamt sint orasele cu echipele cele mai bine cotate la ora actuala in campionatul de volei masculin, cu toate ca nu au nici un fel de traditie glorioasa in acest sport. La Oradea a fost formata cea mai puternica echipa de judo din Europa doar pentru faptul ca aici locuieste si isi desfasoara afacerile Marius Vizer, patronul echipei, un impatimit al luptelor pe tatami. Ajungem, astfel, la cauza principala a fenomenului de care vorbeam mai sus. Cluburile cunoscute, traditionale, din marile orase ale tarii, axate fiecare pe citeva ramuri sportive bine delimitate, au inceput sa piarda din ce in ce mai mult teren dupa Revolutie din cauza problemelor financiare. Universitatea Cluj, Politehnica Iasi ori Politehnica Timisoara, echipe cu vechi state de plata in prima divizie de fotbal, au ajuns acum in mocirla mediocritatii nu pentru ca nu ar mai fi existat in acele orase jucatori talentati, antrenori daruiti ori microbisti patimasi, ci pentru ca si-au pierdut sprijinul financiar stabil de care beneficiau inai