Inegalabilul om de teatru Liviu Ciulei crease în ultimul deceniu de viaţă câteva opere de neuitat, printre care şi documentarul artistic despre sine. Îl intitulase "Cu gândiri şi cu imagini", în prim-plan fiind rezultatele muncii de scenograf depuse în aproximativ 50 de ani, în care realizase decorurile la 125 de spectacole. A prezentat filmul într-un cadru restrâns, cu o echipă de televiziune şi cu producătorul Dan Necşulea, cu care lucrase acum vreo şapte ani. Făcuse declaraţii preţioase ce nu puteau fi uitate.
Pentru că era vorba de un documentar artistic, a spus din capul locului că nu şi-a propus revenirea la film, ci doar să reamintească ceea ce a făcut: "... amintesc de eforturile noastre celor care au văzut spectacolele, le dau câteva noţiuni celor care n-au văzut din trecutul teatrului românesc să cunoască aceste spectacole, dau ocazie publicului românesc să vadă ceva din realizările mele de peste hotare". Despre realizarea ca scenograf a celor 125 de spectacole în 50 de ani, maestrul mărturisea că au fost, de fapt, "50 de ani de nopţi, căci eram şi regizor, şi actor, şi director de teatru, iar pentru scenografie îmi rămâneau doar nopţile". În "gândirea şi crearea decorurilor pentru spectacolul de teatru şi de operă" îl ajutase formaţia sa de arhitect.
Documentarul prezenta schiţe de decor, studii, machete, dar şi modul în care acestea au devenit decoruri semnate de Liviu Ciulei în teatrul românesc şi pe mari scene ale lumii, unde a lucrat. Se vede evoluţia scenografiei universale şi a teatrului în general în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Secvenţe din spectacolele montate de Liviu Ciulei în România, dar şi în străinătate, la care el a făcut scenografia, ordonate cronologic, cu rol explicativ, sunt o davadă a perfecţiunii marelui artist.
Atunci, în februarie 2005, s-a destăinuit. A vorbit despre renunţarea sa la
