A venit in Romania acum patru ani. Primul sau spectacol, Unchiul Vanea, la Bulandra, a fost o reusita rara. A montat apoi Casatoria de Gogol si Sorry de Alexandr Galin, in care joaca si actualul director al Nationalului, Ion Caramitru, care l-a invitat acum citeva luni sa puna in scena Salii Amfiteatru Inima de ciine. Elev al lui Lev Dodin, Kordonskyi preda acum la o universitate nord-americana si lucreaza preponderent in Statele Unite.
De cind lucrati in Romania, toate spectacolele facute aici au fost montari de texte rusesti. E o pura intimplare?
Daca e sa spunem adevarul, am montat, la Sinaia, si Conu’ Leonida fata cu reactiunea, dar da, imprejurarile au facut sa pun in scena mai ales rusi. Asta nu inseamna ca-mi fac o cariera din a monta numai teatru rusesc, ba chiar deloc. Propunerile din Romania au fost astea, si nu ma deranjeaza.
E o prejudecata ideea ca regizorii rusi monteaza cel mai bine dramaturgia rusa?
S-ar putea sa fie, eu unul stiu mult teatru foarte prost facut de regizori rusi, cu actori rusi, nu e o garantie de calitate. Iar cea mai buna Livada de visini pe care-am vazut-o in viata mea e cea a lui Giorgio Strehler. Au existat mai multe variante de texte, rusesti si nerusesti, si cind am lucrat la Bulandra, si la National, dar nu se stie cum cea mai buna solutie a fost de fiecare data o piesa ruseasca.
Stiu ca la Bulandra una dintre propuneri era Cabala bigotilor. Aveti o slabiciune, o preferinta speciala pentru Bulgakov?
Mi-am petrecut un an intreg din viata, acum trei ani, cu Bulgakov, studiind tot ce se poate despre el si ceea ce a scris. Atunci am lucrat Cabala bigotilor cu studentii mei, am facut cercetari, atunci am scris dramatizarea dupa Inima de ciine; am citit tot ce era publicat sau nepublicat, am tradus unele texte, am citit jurnalul lui Bulgakov, din care pina atunci nu aparuse nimic in e