De cateva zile, fara sa puna in miscare tancuri sau avioane, doar umbland la niste robineti, Rusia face toata Europa sa tremure. Deja razboiul gazului, aparent o disputa comerciala intre Ucraina si Federatia Rusa, a provocat reactii diplomatice pe tot mapamondul, de la Washington la Bruxelles.
Explicatia e simpla, desi nu prea se aude la conferintele de presa. In conditiile in care expertii apreciaza ca rezervele mondiale de petrol se vor epuiza in 30 de ani, petrolul, gazele naturale, in general produsele energetice, nu mai sunt simple resurse naturale, ci adevarate arme economice, mai eficiente decat tancurile.
Astfel, Rusia are un pret al gazelor pentru Uniunea Europeana si un altul, mult mai mic, pentru statele din fostul spatiu sovietic. Pana si aici, lucrurile sunt nuantate, fiind tratate de la caz la caz.
Republica Moldova a fost „executata" pentru o datorie de 160 de milioane de dolari, in timp ce Transnistria, avanpostul rusesc din Vest, cu o datorie de un miliard de dolari, n-are nici o treaba.
Batalia pentru controlul acestor resurse se desfasoara de decenii, dar lupta devine din ce in ce mai dura odata cu accentuarea declinului zacamintelor.
In acest moment, asa cum a demonstrat-o Ucraina, important nu e numai zacamantul in sine, ci si controlul traseului de transport catre clienti, al conductelor si chiar al cailor navigabile.
Rusia, care ii acuza pe ucraineni de furt pentru ca acestia percep o „taxa de tranzit" pe gaze, controleaza, la randul ei, magistralele de transport ale unor tari precum Turkmenistanul, Kazahstanul sau Azerbaidjanul, care nu prea pot exporta direct in Occident. Din acest razboi nu putea lipsi America, singura superputere a lumii.
In anii ’90, SUA au eliberat Kuweitul, dar un general american si-a permis sa spuna ca, daca acolo erau campuri de morcovi
