Şi-a dorit dintotdeauna să iasă din anonimat. După ce şi-a personalizat hainele, a început să facă bijuterii.
Prima parte a zilei şi-o dedică lucrului cu nemţenii care apelează la serviciile Departamentului de Relaţii cu Publicul de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar serile le rezervă unei pasiuni mai vechi: creează bijuterii.
Mihaela crede că pasiunile sunt cele care ne fac viaţa mai frumoasă, astfel încât în 2009 a încercat să descopere dacă are veleităţi de pictor. „Am simţit c-aş avea înclinaţii artistice, aşa că anul trecut m-am înscris la un curs de pictură şi de artă decorativă, în cadrul Şcolii Populare de Arte. Totuşi, mi-am dat seama că nu sunt făcută pentru asta şi că nu e ce mi-am dorit, aşa că am renunţat şi am ales să mă axez pe vestimentaţie“, povesteşte Mihaela.
Chiar dacă a renunţat la cursuri, tânăra a profitat de cele învăţate la Şcoala Populară de Arte şi a început să-şi personalizeze vestimentaţia cu pensonul şi paleta de culori. „Am încercat să văd cum e pictura pe haine, dar m-am limitat numai la îmbrăcămintea mea şi a persoanelor apropiate. După aceea m-am gândit că ceea ce scoate din anonimat o femeie sunt accesoriile. Aşa că am început să creez bijuterii din material textil“, a spus Mihaela Cojocaru.
Primii care i-au apreciat munca au fost prietenii şi colegii de la serviciu. Treptat au început să apară şi clientele. „Recunosc că, la început, a fost o muncă chiar mai migăloasă decât design-ul de bijuterii, dar m-am descurcat“, spune mândră creatoarea.
Mai întâi au fost imaginaţia şi plăcerea de a crea, după care Oana a simţit nevoia să investească mai mult în pasiune. „Zilnic dedic între trei şi patru ore bijuteriilor. Acum m-am axat pe cele din argint şi pietre semipreţioase. Mi-am achiziţionat uneltele necesare şi vreau să mă perfecţionez“, povesteşte Mihaela Cojocaru.
Profil @N_P