În politică, nimic nu este imposibil. O demonstrează din plin neaşteptatul sprijin oferit de PD-L lui Corneliu Vadim Tudor. Liderul PRM a reuşit să-şi păstreze funcţia de vicepreşedinte al Senatului cu ajutorul nemijlocit al partidului prezidenţial. De ce este această manevră mai şocantă decît altele?
În politică, nimic nu este imposibil. O demonstrează din plin neaşteptatul sprijin oferit de PD-L lui Corneliu Vadim Tudor. Liderul PRM a reuşit să-şi păstreze funcţia de vicepreşedinte al Senatului cu ajutorul nemijlocit al partidului prezidenţial. De ce este această manevră mai şocantă decît altele?
Pentru electoratul naiv, înţelegerea dintre PD-L şi PRM demolează orice iluzie cu privire la sinceritatea şi statornicia convingerilor exprimate de politicieni. Protagoniştii trocului din Senat păreau pînă mai ieri duşmani ireconciliabili. De-a lungul timpului şi-au azvîrlit în cap mormane de lături. Atacurile reciproce, de o violenţă fără precedent, au depăşit cu mult limitele antagonismelor doctrinare. Între partidul lui Vadim şi cel al lui Băsescu nu era o simplă ostilitate, ci un adevărat jihad. Nu se purtau polemici, ci campanii furibunde de demolare.
De-o parte şi de alta, insultele au escaladat la cote inimaginabile după ce preşedintele României a prezentat în Parlament controversatul raport Tismăneanu, de condamnare a comunismului. Liderul PRM s-a dezlănţuit împotriva "beţivului de la Cotroceni" şi împotriva "camarilei" sale din PD-L. La rîndul lor, susţinătorii lui Băsescu l-au folosit pe Vadim drept simbol a tot ce este putred în interiorul clasei noastre politice.
"Retrograd", "extremist", "şovin", amic şi apărător al Securităţii, el a fost ales să personifice tarele "odioşilor" 322 de parlamentari care votaseră în favoarea suspendării preşedintelui.
De multe ori, duşmăniile cele mai viole