Întors de la sondele cazacilor direct în fotoliul de edil-şef la Târgu-Cărbuneşti, este convins că arta de a lucra cu omul nu se învaţă la nicio şcoală.

Toate năzbâtiile lui Mihai Mazilu din copilărie erau compensate de rezultatele bune la învăţătură. „Fiind singur la părinţi, am gustat din plin dulceaţa copilăriei în oraşul natal. Părinţii mei erau cadre didactice, iar din discuţiile de acasă mi s-a întipărit o cutumă: dacă le ai cu cartea, ţi se acceptă aproape orice. Eu uşă de biserică nu am fost nici în perioada copilăriei, nici în adolescenţă. Ca să pot să fac năzbâtii, trebuia să vin cu note mari acasă. Tata a fost primul director al Liceului Tudor Arghezi, iar dacă el a pus o piatră de temelie aici, sunt şi eu dator să pun o maşină de balast“, spune primarul din Târgu-Cărbuneşti.

Vicecampion la judo

„La 14 ani am avut primul loc de muncă. Am lucrat la fostul IAS, la vaci, iar din primul salariu mi-am luat o semicursieră. Erau doar două biciclete de acest fel în oraş: a mea, cumpărată din banii mei, şi a unui copil care provenea dintr-o familie înstărită. Gilortul, Blahniţa, Zăvoiul din Cărbuneşti şi Stejeretul sunt locuri pe care le consider leagănul copilăriei mele“, îşi aminteşte Mihai Mazilu. „Când veneau ai mei de la şcoală, îi aşteptam cu clătite şi gogoşi. Îmi amintesc că prima dată când am făcut clătite eram în clasa întâi, iar tata mi-a zis că a mâncat cele mai bune clătite din viaţa lui, deşi erau necoapte. Încurajările părinteşti au însemnat enorm pentru mine“, mai spune primarul Mazilu. În liceu, acesta s-a împărţit mereu între antrenamentele de la judo şi şcoală. „Am făcut judo, la categoria 68 de kilograme, pentru vârstele 17-18 ani. Timp de cinci ani am făcut judo, iar în 1979 am devenit vicecampion naţional“, îşi aminteşte cărbuneşteanul. După liceu s-a înscris la Institutul de Petrol şi Gaze Naturale din Ploieşti, unde a f