Caracterul eliptic al poemelor, departe de a crea o atmosfera de mister, agaseaza. Autoarea comunica nu prin enunturi, ci printr-un fel de gangurit, greu inteligibil.
Poeme declamative si eliptice - asa ar putea fi subintitulat volumul Aplauze publicat de Iuliana Petrian (Arad, Ed. Mirador, 2007). Intr-o prezentare (generoasa) de pe ultima coperta a cartii, Doina Uricariu remarca teatralitatea versurilor, dar o considera o calitate: "Fiecare poem din cartea de fata cultiva teatralitatea, lasand-o sa coboare printre versuri, asemeni cortinei, intre acte sau schimbari de decoruri interioare". Tot Doina Uricariu prezinta ca pe o realizare artistica meritorie ruperea frecventa a textului, practicata de autoare: "Franturi de marturisiri si dialoguri, desprinse unele din altele, cum ai elibera intimitatea unei cutii cu surprize, poezia Iulianei Petrian din volumul Aplauze insceneaza si pune in scena emotii, metafore, sentimente catifelate, un muzical monolog despre a fi sau a nu fi".
Ce bine ar fi ca lucrurile sa stea asa! In realitate poemele sunt exterior-teatrale si au o redusa capacitate de-a emotiona:
"Ea - Jocul nostru - inocenta// El - victoria noastra - neimplinirea// Ea - Cununa de flori de sofran/ pe fruntea ta voi pune/ cu mana mea dreapta// poetul se pregateste de nunta// Poetul - au cantat pasari in pomi/ tobe au batut adunarea// discret o privighetoare/ cu un psalm/ bucurie ne-a dat// strajile s-au trezit la Castel// El - vino, iubita mea/ din umbra cortului// mirul buzelor tale/ picura spre bucurie// albe si rosii flori implinesc/ si incanta serbarea" etc.
Acest discurs al bucuriei si al celebrarii functioneaza in gol, contand mai mult prin sonoritatea decat prin expresivitatea sa.
Dupa cum, caracterul eliptic al poemelor, departe de a crea o atmosfera de mister, oboseste si agaseaza. Autoarea comunica nu prin enunturi, ci p
