Praznicul închinat Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii se sărbătoreşte anul acesta la 29 aprilie. Nu este o sărbătoare cu dată fixă, celebrându-se în fiecare an în prima vineri după Paşte. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Credincioşii care merg astăzi la Istanbul se pot închina în Biserica Izvorul Tămăduirii. Actuala construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există şi astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.
La sărbătoarea Izvorul Tămăduirii se sfinţesc apele. Creştinii ortodocşi vin la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. În vorbirea populară, agheasmei i se mai spune şi aiasmă. Cuvântul aiasmă vine de la iazmă. După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: "Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău". Astfel, s-a reţinut în popor că scopul urmărit prin aiasmă este de a alunga "arătarea urâtă şi rea", adică duhul cel rău. La noi în ţară sunt mai multe izvoare tămăduitoare: la mănăstirile Ghighiu, Dervent, Horăicioara.
Legământul juvenil
În această zi, în unele zone ale ţării, tinerii adolescenţi fac legământul juvenil. Acesta se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.
