Nenumărate sînt lucrurile şi serviciile care se oferă astăzi. De la prea scumpele noastre oale Zepter, care cică ar avea grijă de sănătatea, confortul şi gusturile omului, pînă la dedurizatoare de apă care, chipurile, te ajută să nu rămîi cu maşina de spălat sau de călcat înfundată (chiar dacă apa din localitatea ta nu e deloc dură sau procesul de colmatare e mai lung decît durata medie de folosinţă a aparatului) şi pînă la apa chioară, îmbuteliată la sticlă (genială idee!). Bani se scot însă şi din certitudinea absolută că orice om are, în cele din urmă..., un sfîrşit... pe care se bazează asigurările de viaţă. Au grijă agenţii să te convingă de utilitatea plăţii periodice a unei poliţe. Dacă pentru asigurat, rentabilitatea morţii e discutabilă, pentru companiile de profil viaţa e cît se poate de profitabilă. La fel, sistemele de alarme la case şi firmele de pază care, la rîndu-le, sînt profitabile, pe seama angoaselor direct proporţionale cu averile oamenilor. Fiindcă spargerile, chiar dacă nu la fel de certe ca obştescul sfîrşit, sînt oricînd posibile. Posibil fiind (dar ce contează) ca şi pomenitele sisteme de apărare să nu-i împiedice,

ba chiar să-i provoace pe hoţii, din ce în ce mai dibaci. Dar, în fine, ajungem şi la afacerea care le întrece pe toate şi a cărei "oportunitate" a crescut recent. Se vînd avertizoare de cutremur. Bieţii japonezi, cu toată tehnologia lor, n-au ajuns la această performanţă, fiind expuşi în continuare voiei sorţii. La noi omul plăteşte o taxă lunară şi primeşte un pager care sună înaintea unui cutremur (fie el de 7 sau de 4 grade... adică şi înaintea unuia periculos, odată la cîteva zeci de ani, şi înaintea unuia cu frecvenţă de ordinul săptămînilor, pe care doar animalele îl vor simţi). Nu e greu de imaginat viaţa temătorului posesor al unui asemenea aparat. De menţionat e şi că avertizarea vine cu mai puţin de o jumăta