Citind presa din aceste zile, un mai puţin ştiutor al realităţilor noastre ar putea crede că România se află pe buza prăpastiei. Mai are doar un ghiont de primit şi va pica, bâldâbâc, în hău. Muieruşte sterpe îşi smulg părul din cap, bătându-se peste pulpe a jelanie cu tărăboi. Imberbi cu vădite probleme de potenţă agită pumni, dintre literele agramate ale textelor alintate ca fiind editoriale. Motivul, mai mult sau mai puţin recunoscut public, al acestui vaier scris şi vorbit?
Idolul muieruştelor şi al imberbilor, Prea Slăvitul Traian Băsescu, Arhanghelul viselor de femei bătrâne, a năşit şi girat alianţa PD-L-PSD de guvernare.
Chiar şi aşa, laş care a sedus presa noastră feciorelnică, lăsând-o cu burta la gură, Traian Băsescu e iubit în continuare.
De aceea, furia cameristelor dezvirginate şi a lacheilor care au luat-o peste bot de la Stăpânul din palat s-a îndreptat către PSD. O deturnare ieftină a mâniei de la cel care le-ar putea administra o scatoalcă la cei care şi aşa au fost şi sunt calul de bătaie al presei cotroceniste. Nu altfel decât nevasta care, stâlcită în bătaie de consort, se năpusteşte asupra pisicii!
Un singur amănunt ar fi suficient pentru a-i aduce pe şmecheri la realitate.
PSD nu s-a aliat cu el însuşi.
S-a aliat cu PD-L.
PD-L înseamnă însă Traian Băsescu.
Dacă muieruştele şi imberbii ar da dovadă de minimă corectitudine, în aşa-zisa lor principialitate, ar trebui făcut cu ou şi cu oţet artizanul acestei Alianţe, Măria Sa, Traian Băsescu.
Ar fi aceasta o primă observaţie asupra incredibilului spectacol pe care-l dă presa noastră în aceste zile de sfârşit de an şi început de criză.
Reîntorcându-se în chip halucinant la primii ani după decembrie 1989, presa noastră a lăsat baltă analiza, judecata, detaşarea, toate înscrise în statutul profesiei de gazetar, pentru a se deda
