Comentariile din presa de astazi au plecat de la premisa ca in orice varianta, nu ne asteapta nimic bun dupa motiunea de cenzura PSD. Daca Guvernul ramane, atunci sa te tii pomeni electorale si legi cu dedicatie pana la algerile din toamna lui 2008. Daca Guvernul Tariceanu pleaca, iese si mai prost.
Pedistii vor guvena identic, daca nu mai rau, vor fi la fel de populisti si, in plus, vor mai trebui sa se alieze cu PSD sau chiar cu PRM.
Alte comentarii au remarcat aliantele ad-hoc, complet nefiresti, din aceasta perioada de intense negocieri. Basescu il curteaza pe Geoana, iar Tariceanu iese cu Iliescu si Constantinescu in fata studentilor si isi aminteste cu nostalgie de vremurile de dinainte de 89.
Acest tip de generalizari sunt tipice unei parti a presei din Romania, neatenta la nuante si realitati si adepta discursului nivelator de tipul: sunt toti o apa si-un pamant, ce sa ne mai pierdem vremea cu ei pentru ca toti sunt populisti, hoti si netrebnici.
Motiunea de cenzura este, potrivit unei opinii majoritare, un fel de chestie politicianista, negociata pe sub mese si fara scrupule fata de voi, alegatorii, din moment ce pedistii s-au caciulit in fata lui Vadim Tudor pentru voturi. Partial, asa si este.
Cele mai catastrofice scenarii compara situatia de acum, cand Basescu s-a aratat dispus sa sustina un „guvern de uniune nationala” cu situatia de la inceputul anilor 90 cand Ion Iliescu s-a facut frate cu dracul sau cu situatia din 2004 cand acelasi Basescu a adus la putere „solutia imorala”.
Cu alte cuvinte, si compromisul de acum ar fi doar un episod din istoria compromisurilor politice detestabile.
Observatiile sunt insa partial corecte deoarece ele ignora, din populism, demagogie sau rea credinta cateva aspecte esentiale. Guvernele Tariceanu 1 si 2, au egalat Guvernul Nastase in num
