Despre drepturi s-a discutat și se va mai discuta, chiar dacă nu întotdeauna – pentru că până și o discuție (despre drepturi) poate avea efecte neașteptate (atunci când are loc…) –, dar o declarație oficială se poate lăsa mult timp așteptată dacă cel care are obligația să o facă este prim-ministrul României, Victor-Viorel Ponta.

Toate acestea s-au putut vedea în toată splendoarea lor în această săptămână în urma vizitei premierului chinez Li Keqiang în România, dar și a articolului din Financial Times al omologului său britanic David Cameron. Acesta din urmă s-a declarat îngrijorat de faptul că, de la 1 ianuarie 2014, românii și bulgarii vor putea veni să lucreze în Marea Britanie ca orice cetățean european, anunțând că are în plan limitarea drepturilor acestora. De la momentul declarației domnului Cameron până la palida reacție a lui Victor Ponta au trecut zile bune,  în condițiile în care premierul României ar fi trebuit să răspundă mai ferm,  și mai ales mai rapid.

Vizita lui Li Keqiang în România a avut loc cu ocazia summit-ului China – Europa Centrală și de Est, în cadrul căruia s-au întâlnit la București prim-miniștrii țărilor respective. Întâlnirea cu premierul chinez a conținut și o dimensiune simbolică, iar ceea ce se poate deduce nu este deloc pozitiv. Li Keqiang, aflat la prezidiu în Parlamentul României (acum democrat, cu bune și cu rele) a tinut un discurs în care a făcut trimitere laudativă la trecutul comunist al țării gazdă. A mai arătat cum, intrat în Palatul Parlamentului, a simtit forța, aspiratia, solemnitatea și înțelepciunea poporului român. Că suntem minunați, asta știm și noi. Stăm… stăm și ne minunăm. Eu cel puțin.

O întâmplare care iese în evidență este faptul că din încăperea unde a avut loc discursul premierului chinez a fost scos steagul Uniunii Europene. Aș putea să stau puțin pe gânduri dacă un oficial guvernamental