… omul sau partidul? Idealism sau realism? Responabilitate personala sau vina sistemica? Individul sau statul/comunitatea? Si, cu voia Dvs, ultima pe lista: Oul sau gaina? Iar asta doar o mostra a intrebarilor care, prin si dincolo de evenimentele zilei, par a ne framanta pe toti. Intr-o forma sau alta.
Si e bine. Si e rau.
E bine, pentru ca evenimentele zilei – de la un credit bancar la Rosia Montana, si de la excluderea lui Cristian Preda la problema consilierii inaintea avortului sau cea a uniformelor scolare – problemele care ne polarizeaza ne forteaza sa si gandim. Sa ne gandim. [Ne pasa, deci gandim sau – dimpotriva – gandim pentru ca ne pasa – e o intrebare a la Hume pe care prefer s-o pun, deocamdata, intre aceste paranteze patrate.] Sa ne gandim, dincolo de situatiile concrete, la prezumtiile din spatele judecatilor de valoare pe care le emitem, la principiile din spatele deciziilor pe baza carora actionam. E bine ca, in felul sau intortocheat, cotidianul ne obliga sa il transcedem. Stiu, suna pompos, dar sunt lucruri care altfel nu pot fi spuse.
Vreau, nu vreau, sunt Grigore si e musai sa beau agheazma. Vreau, nu vreau, sunt om si sunt silit sa ma gandesc dincolo de cazurile concrete : nu ma pot gandi numai la Preda sau Prigoana, numai la consilierea pre-avort, numai la uniformele scolare, numai la Rosia Montana, numai la privatizare si lupta de clasa, numai predarea religiei in scoli, sau mai stiu eu ce. Nu pot fara a ma ridica dincolo de cazul in speta, la principii. Cand imi injur vecinul de palier sau imi laud vecina, cand o injur sau adulez – sa zicem – pe Elena Udrea, sunt nevoit prin forta lucrurilor sa transced si vecinul si vecina si uniformele si Rosia Montana si pe Udrea si sa ajung la principiile de la care pornind emit judecatile de valoare si actionez in consecinta. N-am incotro. Asa ca, pe partea asta, e bine.
Dar e
