Liderii USL sunt luaţi mereu prin surprindere de mişcările PDL.

Ce legătură au panseluţele din parcuri cu programul de guvernare? Dar canalizarea cu strategia fiscală? Sau colectarea gunoiului cu strategia pentru ieşirea din criză? Ce va înţelege un electorat şi aşa confuz dintr-o campanie electorală cacofonică în care primari, consilieri locali şi judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene, deputaţi şi senatori vor urla la toate răspântiile că vor voturi pentru propăşirea poporului? Nu va mai înţelege nimeni nimic. Curajoşii care îşi vor lua inima în dinţi şi se vor prezenta la urne vor primi şase buletine de vot. Unii n-au citit atâtea file de text la un loc niciodată în viaţa lor. Alţii se vor plictisi să caute între atâtea hârtii numele candidatului sau sigla partidului pe care şi-l doresc. Va ieşi un talmeş-balmeş din care nimeni nu va mai şti ce a votat.

Cine este avantajat de toată nebunia? Formaţiunea care scoate la urne aparatul clientelar, oamenii care ştiu că funcţia lor dobândită politic atârnă de soarta acestor alegeri. PDL are în mână toate pârghiile pentru a mâna la vot armata sa de activişti de partid extrem de motivată de miza pusă în joc. Funcţionarii politici au jucat un rol important în toate alegerile de până acum, dar nu unul decisiv. Clientela partidelor nu a putut să încline balanţa în mod hotărâtor, decizia fiind impusă de marea masă de electori care au preferat alternanţa la guvernare. Aşa a fost posibilă victoria CDR în 1996, aşa au câştigat Traian Băsescu şi Alianţa DA în 2004. De fiecare dată, Opoziţia de atunci a avut de înfruntat un adversar superior, care folosea fără scrupule resursele statului şi ale administraţiei în scopul rămânerii la putere. Adrian Năstase stăpânea atât de bine resorturile guvernării, încât părea de necrezut că va fi înlăturat prin forţa votului. Să ne amintim că Traian Băsescu a purtat în acele m