Cu toate ca Cipru realizeaza doar 0,25% din productia totala a zonei euro, motiv pentru care economia statului insular a fost considerata prea mica pentru a reprezenta un risc sistemic, pachetul de salvare acordat in weekend a starnit o furtuna existentiala, in contextul in un stat mic precum Cipru este fortat sa isi sacrifice din suveranitate in favoarea solvabilitatii.
Ciprioti si rezidenti straini de pe insula mediteraneeana au primit in weekend o veste socanta, prin anuntul unui acord cu Uniunea Europeana (UE) cu privire la un plan de salvare in valoare de zece miliarde de euro ce include o taxa exceptionala si fara precedent asupra depozitelor bancare.
Suprataxarea depozitelor este cel mai controversat aspect al planului de salvare, in conditiile in care reprezinta o premiera in istoria programelor de asistenta financiara, dar nu este fara precedent in istoria moderna a Europei. Italia a fost obligata sa taxeze cu 5% depozitele pentru a putea adera la uniunea monetara.
Totusi, autoritatile cipriote au anuntat pentru a atenua socul confiscarii ca deponentii vor primi actiuni la bancile care vor fi salvate, un fel de transfer fortat de capital pentru datorie. Insa, termenii in care se vor acorda aceste actiuni nu au fost precizati.
De asemenea, o alta conditie a pachetului de salvare vizeaza majorarea impozitului pe profitul companiilor, de la 10% la 12,5%, pentru a ajunge astfel la nivelul taxei din Irlanda, oricum una dintre cele mai mici din Uniunea Europeana.
Toate aceste masuri nu fac decat sa contureze mai bine principiul dupa care se ghideaza Uniunea Europeana odata cu implementarea planurilor de salvare financiara, acela ca o integrare mai buna se poate realiza daca se intareste legatura dintre solvabilitate si suveranitate.
"In masura in care statele ajung mai putin solvabile, ele trebuie sa cedeze mai mult
