Nu s-ar zice ca ne plictisim si nu avem ce concerte sa audiem. Acasa, in papuci in fata televizorului, cu ochii atintiti spre cine stie ce sala faimoasa de concert, unde nu vom ajunge probabil niciodata, sau cu urechile ciulite la difuzoarele ce transmit cine stie ce inregistrare istorica, cu si mai faimosi muzicieni, la care, orice s-ar intimpla pe lumea asta, vom avea acces datorita posibilitatii imaginatiei noastre de a calatori, in timp si spatiu, nelimitat. Nu mai mentionam puzderia de DVD-uri, casete, discuri, benzi, atitea forme electronice de a ne muzicaliza incit, uneori, ne trece cheful si de muzica. Muzica. Muzica, precum acele frumoase Cintece fara cuvinte, minunatul ciclu de piese pentru pian al lui Felix Mendelssohn Bartholdy. Cel caruia ii datoram redescoperirea lui Bach, Johann Sebastian. Muzica si cuvintele. Este unul din marile avantaje ale noastre, fata de lumea „dobitoacelor“ – un cuvint cumva si simpatic cindva, cind ne refeream cu duiosie la lumea „celor care nu… cuvinta“ – ca ne putem imagina orice si putem visa oricit. Revenind la lumea reala, unde Sarbatorile Pascale ne prilejuiesc recvieme peste recvieme, dupa ce ani in sir am suportat si Trandafirii Doftanei si Grivita noastra si Stejarul din Borzesti – „Dar erau si pasaje lirice frumoase, draga, zau asa…
Acum fac toti pe anticomunistii, dar atunci nu zicea unu pis…“ – , ultimul urmind sa fie cel al lui Faure, chiar in Vinerea Mare, programat la Ateneul Roman. Si ca tot pomenim de concerte care-o-sa-fie, ne ingaduim sa recomandam melomanilor care apuca sa citeasca si aceste divagatii – cam „de post“, e adevarat… – un foarte frumos recital, unde protagonist va fi un mare pianist roman – cel putin noi il consideram asa, chiar daca nu beneficiaza si de galoanele gloriei si rangului pe care le-ar merita pe deplin –, numit Viniciu Moroianu. Viniciu Moroianu va cinta pe 25 aprilie p