Aici, leafa profesorilor este decisa de orientarea studentilor catre facultati, la admitere. Un profesor la o facultate fara cautare cistiga mai prost decit un lector la o facultate cu multi studenti in regim de taxa. Consecinta e ca facultatile ce nu sint solicitate de studenti nu isi permit sa plateasca oamenii decit la valori minime. Astfel, un profesor universitar la Matematica are 16 milioane lei, mai putin decit un lector de la Drept, care cistiga peste 17 milioane lei. La Universitatea "Al.I. Cuza", unii profesori universitari au salariile mai mici decit lectorii. Finantarea facultatilor in functie de numarul de studenti a condus la o situatie cel putin ciudata. Astfel, un lector de la o facultate cu un numar mare de studenti, precum cea de Drept, are un salariu mai mare decit un profesor universitar de la o facultate deficitara in acest segment, cum este cea de Matematica, desi diferenta dintre cei doi este de doua grade didactice. Diferenta se mentine chiar la salariul de baza. Ceea ce inseamna ca, indiferent de munca pe care o depune fiecare, inechitatea persista. "Vina este a ministerului" Reducerea numarului de studenti la facultatile de stiinte exacte, si la unele de profil umanist, a dus la o scadere dramatica a salariilor, in comparatie cu facultatile mai "cautate". Diferentele salariale uriase sint cauzate atit de modul de finantare (in functie de numarul de studenti), cit si de grila de salarii aprobata de Ministerul Educatiei, care permite variatii uriase, intre 80% si 120% pentru acelasi grad didactic si aceeasi vechime. Astfel, un profesor universitar cu 10-15 ani vechime in invatamintul superior poate avea un salariu cuprins intre 16,6 milioane (valoarea minima) si 34,34 de milioane (valoarea maxima). Daca minimul de 16, 6 milioane este asigurat din subventia de la stat, restul pina la 34,3 de milioane provine din bugetul facultatii, in cazul in