Politica romaneasca, transformata intr-o telenovela damboviteana, isi deruleaza in fiecare seara episoadele cu aceleasi personaje, facand roluri din ce in ce mai proaste. Poporul, mare iubitor al genului, se uita si nu-i vine sa creada: artistii nostri nu vorbesc spaniola! Bine ar fi ca vocile lor sa fie dublate in spaniola si subtitrate in limba romana. Cu alte cuvinte... telenovela asta pe care o vedem in fiecare seara si-n care joaca o mana de oameni nu prea are legatura cu viata in care joaca vreo 23 de milioane. Sau, mai bine spus, ce zic baietii astia pe la televizor nu se pupa deloc, dar deloc cu realitatea inconjuratoare. N-am gasit alta rima! Surprinzator sau nu, se cam repeta intrigile la telenovela noastra damboviteana si nationala totodata. Bunaoara, o nu stiu ce schimbare a sefilor din cele doua Camere, unde se toarna prostmetrajul asta, se regaseste si-n episodul 230 asa cum s-a regasit si-n episodul 1 si, la fel, in 150. Iata, probabil, si motivul pentru care genul cu pricina e pe cale sa-si piarda popularitatea pe malurile Dambovitei: pe langa folosirea la nesfarsit a acelorasi actori tociti pana la calcaie, repetarea la nesfarsit a acelorasi teme. Exemplul cel mai elocvent este cel cu stenogramele, care e jucat seara de seara. Si mai, treaca mearga, sunt unii care abia acum se intorc din vacanta si n-au vazut toate episoadele, dar nu se poate ca personajul principal, un asa-zis Mihai Eminescu, sa nu apara niciodata pana acum. Tu, regizorul prostmetrajului, al telenovelei, vezi ca nu apare o seara, doua, trei, faci ceva, il trimiti, il bagi pe I.L. Caragiale, nu stai cu mainile-n san, orisicat. Noroc, mare noroc pe regizorul asta, ca intr-o nu stiu care seara a aparut pe platourile de filmare, intr-o forma de zile mari, nea Nelu. Fara casting, fara figuranti, Bunicuta a jucat magistral, secundat de Petre, fara puloverul care facea furori altadata. A