Sala de aşteptare aglomerată, pentru a adera la euro, plină cu ţările care au făcut parte din fosta Cortină de fier, precum România, Bulgaria şi Cehia, riscă să devină permanentă, în contextul crizei din Grecia, avertizează cotidianul italian Il Giornale, citat de Agerpres.

Cerneala semnăturilor de pe Tratatul de la Maastricht nu se uscase încă atunci când asupra monedelor europene s-a abătut marele atac speculativ din 1992. Poate este o întâmplare, dar protagonistul acelei afaceri, finanţistul George Soros, este acelaşi pe care mulţi îl indică drept "regizorul" atacului împotriva Greciei şi al altor economii slabe din zona euro, potrivit cotidianului menţionat.

Acel eveniment ar fi trebuit să transmită imediat lecţia că, dacă se asociază diferite economii, oricât de bune ar fi intenţiile lor, se creează întotdeauna verigi slabe şi, mai devreme sau mai târziu, în punctul fragil se declanşează atacul. Din păcate, Tratatul de la Maastricht nu a recepţionat acea alarmă timpurie şi încă nu prevede mecanisme convingătoare pentru gestionarea crizei unui stat membru. Dimpotrivă, afirmă explicit că comunitatea nu îşi asumă obligaţiile unui stat membru şi că este interzisă finanţarea datoriei unui stat de către BCE (articolul 104).

Aici se află "viermele insidios". Dacă un stat are dificultăţi, prima supapă de descărcare este devaluarea monedei, dar dacă este imposibil să o devaluezi deoarece se foloseşte o valută comunitară, atunci tensiunea se transferă asupra debitului. Dacă nimeni din exterior nu garantează pentru obligaţiuni şi nu e posibil "să imprimi bancnote", doborând debitul prin inflaţie (având în vedere că moneda este emisă numai de BCE) ce este de făcut?

Indiferent care va fi răspunsul ce va fi dat curând la această întrebare, un lucru este cert: actuala criză a pus punct proiectelor de extindere a UE şi Uniunii Moneta