Cel care a făcut o problemă de nerezolvat din prezenţa la reuniunile la vârf ale Comisiei Europene este Traian Băsescu. În Decembrie 2004, după câştigarea alegerilor, dar înainte de instalarea sa în funcţie, Băsescu a refuzat să călătorească spre Bruxelles cu avionul special pe care îl folosea (încă) preşedintele Iliescu, preferând o cursă de linie, în care s-a îmbarcat împreună cu Teodor Stolojan. La Bruxelles a susţinut o conferinţă de presă separată de cea a preşedintelui şi premierului, dorind să demonstreze că la Bucureşti s-a produs o schimbare radicală.

De la preluarea mandatului prezidenţial, Traian Băsescu a acaparat pur şi simplu sarcinile de reprezentare externă, în special cele cu Comisia Europeană. Au fost rare cazurile când a fost însoţit de premier – Tăriceanu sau Boc – şi asta doar în situaţiile în care protocolul prevedea în mod expres acest lucru. Tăriceanu, în prima parte a mandatului său, a acceptat acest statut, începând să-şi reclame drepturile – şi să le pună în aplicare – abia după „puciul” din 2007, după eliminarea democraţilor din guvern. Emil Boc, în schimb, n-a manifestat nici cea mai mică dorinţă de a se afirma în acest fel, marcat fiind şi de dificultăţile de exprimare publică. Dealtfel, el a părut mulţumit de faptul că şeful său îşi exercită sistematic acest drept.

Iată că problema se pune pe tapet odată cu noul premier, care nu mai are nici o subordonare formală, pe linie de partid. Ba din contră. Săptămâna trecută Ponta a fost la Bruxelles realizând un program ce fusese rezervat predecesorului său, Ungureanu, dar pe care acesta nu mai apucase să-l efectueze. Ce vor face în continuare ce doi protagonişti ai politicii la vârf?

Problema „coabitării” pe acest palier este mai complicată decât pare la prima vedere. O astfel de formulă, categorică, nu a mai fost înregistrată în cursul guvernărilor precedente. Cu excepţia sc