Mama mea cred că este fiinţa care reuşeşte să iubească cel mai intens. Şi ştie să iubească în toate felurile.

Mă uimeşte uneori cum poate, în doar o fracţiune de secundă, să schimbe modul în care se uită la mine şi imediat la tata. Mai nou, încearcă să înveţe să simtă ca o bunică, chiar dacă ştie că mai are de aşteptat. Iubeşte ca o femeie, ca o mamă, ca o soacră, ca o mătuşă. Şi iubeşte intens. O surprindem de multe ori cum trece graniţa dintre o dragoste normală şi una de-a dreptul extraordinară- sufocantă, dar total emoţionantă. Ai nevoie de o experienţă de-o viaţă ca să iubeşti ca ea.

Eu îmi dau seama că abia acum încep să învăţ să împart lucrurile. Ca şi cum aş avea nişte sertare. De multe ori le amestec, dar mă consolez cu gândul că uneori le amestecă şi ea. Sunt sigură că, atunci când voi lua o decizie, foarte rar se vor strecura lucrurile dintr-un sertar în altul. Sunt însă şi persoane care înţeleg dragostea într-un singur fel. Au impresia că iubesc două persoane, dar nu-şi dau seama că simt lucruri diferite. Confundă lucrurile şi amestecă un sentiment care ar trebui să fie unic - aşa m-a învăţat mama - cu tot felul de trăiri care ţin mai puţin de o seară. Şi cercetătorii le cântă în strună: oamenii nu au fost programaţi să fie monogami.

Mama mea este metrolog. O meserie mai tehnică de atât nici nu se poate. Dacă m-ai întreba pe mine, ea ar trebui să fie profesor de moduri de iubit pentru toţi cei care cred că pot simţi acelaşi lucru pentru mai multe persoane în acelaşi timp. Ceva din toate astea prinde contur. Mama mea ar putea fi metrolog de dragoste adevărată.