Nici nu s-a consumat bine ultima etapa a dezmembrarii fostei Iugoslavii si au aparut mintile incinse, inflamarile despre false tensiuni etnice, efect de domino, apetitul minoritatilor spre independenta, indemnuri la cruciada ortodoxa, butoi cu pulbere s.a.m.d. Libertatile colective sunt inlocuite de fricile colective.
Afirmatia ca guvernul basc vede in microstatul Kosovo un exemplu este exagerata. Cu si fara Kosovo, bascii s-ar fi comportat in acelasi fel, cum i-au obisnuit pe spanioli: cu bombe aruncate de ETA. Conceptul "natiune fara stat" va fi vehiculat in continuare de nationalistii basci si catalani. Kosovo este un caz unic, sui generis, are o natura personala, nu se aseamana cu Abhazia, Osetia de Sud, Catalonia, Transnistria sau Tinutul Secuiesc. Noroc ca in Tinutul Secuiesc instigarea Unuia impotriva Altuia (sa nu zicem a lui Ion impotriva lui Istvan, oameni obisnuiti) nu mai tine. Isi vad de familii, de munca, de afaceri, demersurile separatiste apartin altora (identificati poate si cu cei care ne tot spun ca romanii trebuie sa se teama de unguri, care vor sa importe modelul kosovar).
UE nu se va supara pe noi ca n-am recunoscut independenta Kosovo. Inteleg ca suntem vecini cu Serbia (principiul bunului vecin), ca ne aflam in an electoral. Politicienii ar trebui insa sa se fereasca de acel "niciodata". "Consecventa" si "fermitatea" Romaniei ar putea sa sfarseasca prin a recunoaste independenta Kosovo. Bulgarii si slovenii au fost mai rezervati, mai precauti si n-au exclus din dictionar verbul "a reevalua". N-au pomenit de o "actiune ilegala", fiindu-le mai aproape testul de unitate al UE, unde nu mai este posibila o evolutie marca Kosovo.
Teama fata de un nou val de miscari separatiste, de "tavalug", de reactiile in lant, de faptul ca un stat si-a proclamat unilateral independenta este exagerata. Cum exagerata a fost mediatiza