Referindu-ma la aceasta redescoperire, exultam in articolul trecut la gandul ca un numar de opt milioane de votanti romani au reinceput a percepe altfel decat paguboasa democratia noastra contemporana si a-si face datoria fata de ea. Am simtit chiar impulsul de a-mi exprima speranta ca vom ajunge sa fim si mai multi de partea aceasta a constiintei civice. Dar am ezitat sub zodia inventarierii obiective care ma obliga sa-i iau in calcul si pe cei care au preferat absenteismul. Deoarece acest absenteism poate fi explicat intr-un alt mod astazi, cand impulsul a venit de la un alt fel de vot. Da, ziua de 29 iulie a mai marcat un succes: Intelegerea diferentei dintre votul decizional si votul optional.
Astfel, gasim in mare masura si explicatia absenteismului: Cand e chemat sa-si exprime optiunea sau, mai rau, o optiune ambigua sau, si mai rau, cand nici macar nu are incredere ca, pana la urma, aceasta va realiza ce vrea el, sau ce are el nevoie, omului nu-i da ghes nici un fel de constiinta politica. In vreme ce, atunci cand ii e limpede ca votul sau e o decizie in functie de care va beneficia sau nu de ceva, nevoia de afirmare politica functioneaza de la sine. Daca politicienii romani vor fi atat de limitati, de absurzi si de meschin ingropati in interesele lor de gasca si vor pierde acest success de psihologie politica dobandit astazi, inseamna ca vor deturna destinul national pentru alte decenii, asa cum l-au deturnat dupa ce, in 1989, o lume intreaga ne admira in direct, tocmai pentru entuziasmul politic de care dadeam dovada.
Ajungem prin asta a le aduce lor, fara inconjur, acuzatia de provocatori ai absenteismului politic romanesc. Acuzatie adresata direct meschinariei perfid- profitoare a politicianului roman, asa cum s-a configurat el pana acum. Cel care, cum spuneam, nu a dat alta alternativa alegatorului decat de a alege intre doua sau mai multe
