La finele lui decembrie, s-a cladit obiceiul de a intocmi clasamente: omul politic al anului, scandalul anului, partidul anului, dezamagirea anului. N-am intâlnit pâna acum, in cei 16 ani de tranzitie, un clasament menit a desemna paradoxul anului. Poate si pentru ca viata politica din ultimii 16 ani a urmat o anume logica. Nu neaparat aristotelica, dar macar politica. 2006 s-a desfasurat in plan politic intr-un asemenea hal fara de hal incât s-ar putea vorbi in fine si de mai multe paradoxuri ale anului. Ar concura cu vadite sanse de câstig fapte precum: 1) Condamnarea comunismului de catre un razgâiat al sistemului comunist: Traian Basescu. 2) Declansarea Dosariadei de catre un politician suspectat de a avea dosar de securist: Traian Basescu. 3) Alegerea lui Ion Iliescu drept presedinte de onoare al PSD la un an si ceva dupa ce tot un Congres al PSD a refuzat sa-l atraga presedinte pur si simplu. 4) Pretentia PSD de a fi principalul partid de Opozitie, când, in realitate, a fost principalul partid prezidential. 5) Ascensiunea in sondaje a lui Gigi Becali, desi toti analistii au sustinut, care pe unde a avut spatiu de emisie sau spatiu de ziar, ca nu e om politic. 6) Aglomeratia la supermarketuri, desi toata lumea se plânge ca o duce rau cu banii. 7) Mentinerea Monei Musca pe locul intâi in sondaje, desi CNSAS i-a dat verdictul de Politie Politica. 8) Destabilizarea PNL de catre Platformisti sub motivul invocat ca se vrea intarirea PNL. 9) Pretentia lui Emil Boc de a fi presedintele PD, când, in realitate, e doar vicepresedinte, presedinte de-adevaratelea fiind Traian Basescu. 10) Exceptionala organizare de catre Miron Mitrea a unui Congres PSD care l-a rasturnat exact din functia de organizator al partidului. 11) Declaratiile lui Traian Basescu ca Justitia a ajuns, in fine, independenta, când, in realitate, ea e dependenta de politic mai mult ca niciodata in istori