Dacă te-ai gandit să-ţi pui capăt zilelor şi vrei să afle toată lumea, intri pe Facebook şi dai un anunţ general, în care spui că vrei să te sinucizi. Reţeaua de socializare a luat în calcul numărul crescând de utilizatori care fac acest lucru, drept urmare s-a gândit să ofere un serviciu/aplicaţie, care permite raportarea prietenilor cu astfel de gânduri sinucigase.

Utillizatorii care sunt îngrijoraţi pentru prietenii lor pot completa un formular, în care să precizeze detaliat acest lucru, formularul fiind transmis mai departe moderatorilor reţelei de socializare. Cu riscul de a mă repeta, măsura a fost luată ca urmare a mai multor cazuri, în care utilizatori ai Facebook-ului şi-au făcut publică (online) intenţia de a se sinucide. Într-adevar, ideea este una bună, însă ce te faci atunci când cineva vrea să-ţi facă o glumă, îţi află parola de la contul de Facebook şi propagă un mesaj sinucigaş?

Prietenul îngrijorat te vede, te raportează, vin mascaţii peste tine şi te trezeşti la spitalul de nebuni, că aşa zice Facebook. Şi tie, de fapt, îţi place viaţa la maxim. Asta în cazul în care ţi-ai dat datele corecte la profil. Pentru asta ar avea nevoie de adresă, sau niscaiva date reale de contact.

Sub semnul întrebării stă şi eficienţa unui astfel de serviciu. Eu, ca presupus sinucigaş, dacă m-am hotarat sa mă omor, nu mă mai intoarce nimeni din drum. Las un mesaj pe facebook "adio, viaţă" şi-am plecat la strămoşi. Mai stau eu, sinucigaş ce sunt, să văd ce părere are prietenul Gogu, să aştept să se prindă lumea că eu de fapt vreau să ma omor şi nu glumesc, să ma raporteze, să ajungă formularul completat de prieten la persoana care îl verifică, să intre cineva online să mă consilieze.

Unde mai pui că trebuie să mă şi convingă sa nu ma mai omor, să văd bucuriile vieţii. Eu cu nervii praştie şi sătul de viaţă, o să stau în faţa monitorului, să aştept