"In politics stupidity is not a handicap."
2009 a fost un an dezastruos pentru antreprenori. Recesiunea a lovit cel mai puternic in cei care sustineau activitatea economica. Efectele sunt dezastruoase. O multime de firme au incetat activitatea. Toata lumea si-a redus costurile. Majoritatea angajatilor si-au vazut beneficiile reduse, in cazul fericit in care au reusit sa-si pastreze locul de munca. Cred ca la mai bine de un an de declansarea haosului toti am inteles seriozitatea situatiei.
Efectul pozitiv al recesiunii este normalizarea a mediului de afaceri. Datorita socurilor brutale putem spune ca piata s-a mai cernut. Incepem sa putem distinge intre vis, abur si realitate. Specula si speculantii s-au separat de cei care chiar incearca sa construiasca. Lipsa resurselor ii face pe antreprenori sa-si evalueze corect investitiile si sa se indrepte catre eficienta, nu crestere cu orice pret. Putem asemana aceasta perioada cu inghetul care omoara bacteriile si insanatoseste mediul inconjurator. Din pacate aici se termina beneficiile generale. Oricat de optimisti am fi, oricat am incerca sa vedem oportunitatea si jumatatea plina a paharului, lucrurile stau foarte prost.
Antreprenorii sunt perceputi ca un rau inevitabil, intruparea lacomiei si a abuzului. Rareori exista apreciere sincera pentru realizarile lor. Invidia, dispretul si ura sunt sentimentele care ies cel mai usor la iveala. E simplu sa vezi masina sau haina cuiva si pe asta sa-ti bazezi un sir de judecati. Perceptia este intr-o anumita masura indreptatita si are radacini puternice:
* propaganda comunista a prezentat mereu omul de afaceri capitalist ca suma si sursa raului in lume, omul care exploateaza oamenii
* noii oameni de afaceri au fost vechi performeri ai sistemului, deseori pastrand cultura si apucaturile, schimbandu-si doar functia
* valorile cu car
