Doua, trei zile. Atit a durat „marea“ dezbatere nationala despre situatia invatamintului romanesc. Intr-o saptamina cel mult, subiectul va fi mort si ingropat pina la primul ger, cind vor fi aruncate pe micile ecrane filmele clasice cu elevi invatind in scoli neincalzite.
Dar pina atunci mai e ceva. Si a inceput o alta mare dezbatere despre pensiile private. Nu tine mult, ba am putea spune ca e deja istorie.
In ciuda faptului ca, pret de citeva luni, peste milioane de romani vor navali sute de mii de agenti de marketing incercind sa-i convinga, in diverse moduri, sa aleaga un fond de pensii - iar ei se vor uita, bezmetici, cum se li se dau pe la nas cifre si promisiuni despre o batrinete fara griji financiare! - subiectul pensiilor private s-a pierdut in ceata.
Probabil, va mai fi discutat public cind se vor inmulti relatarile despre directori care-si obliga angajatii sa adere la un anumit fond sau cind vor aparea informatii despre personajele care stau in spatele unora dintre aceste societati financiare.
Pina atunci, se incing discutiile despre respingerea ordonantei de reorganizare a guvernului, joaca Steaua in Champions League, Dinamo si Rapid in UEFA, se mai screme un pic PSD sa depuna motiunea de cenzura, incepe campania pentru europarlamentare, se aproba ori nu bugetul pe 2008 sau naste Andreea Marin.
Altfel spus, agenda publica se arata atit de plina incit cu greu incap pe ea dezbateri ample sau campanii de durata. Romania e o tara mica, dar cu nevoi speciale. Una dintre ele tine de satisfacerea apetitului din ce in ce mai mare al locuitorului de pe aceste meleaguri pentru faptul divers si, mai ales, proaspat.
Cine mai are chef, bunaoara, sa analizeze astazi de ce au aparut intirzierile in renovarea scolilor? Cine are timp sa despice firul in patru si sa constate cit de aiuritoare este lege
