Prevederi de bun simţ în strategia fiscală a guvernului de la Bucureşti, care vin ca o ploaie caldă după recentul duş rece prin care i-a trecut Cabinetul Boc pe angajatori, când a decis amânarea reducerii CAS-ului.

În plus, pentru cei care urmăresc şi evoluţiile de pe pieţele financiare internţionale, textul strategiei devine chiar tonifiant: România pare însfârşit că-şi face vara sanie.

Dar pentru parlamentarii puterii şi pentru candidaţii din arcul guvernamental la alegerile locale şi generale din 2012, strategia fiscală anunţată ieri de Excutiv înseamnă realmente un pumn în moalele capului.

Reacţiile din această zonă nu vor întârzia foarte mult să apară.

Lovitura ar fi însă cu adevărat decisivă dacă strategia va fi dublată de adoptarea în Parlament a legii care stabileşte indicatorii-cheie ai bugetului, care să plafoneze drastic cheltuielile statului şi să le aducă într-un raport corect cu posibilităţile sale.

Deficitul bugetar este, poate, cel mai popular tip de variabilă.

Deşi chiar strategia fiscală a sosit cu o întârziere de o lună şi jumătate, legea ar trebui totuşi votată până la finele anului; un excelent prilej pentru a măsura cu precizie popularitatea Executivului printre parlamentarii săi.

Anticipând puţin, iată, la cald, desfăşurarea evenimentelor în mintea unui viitor candidat democrat-liberal la Camera Deputaţilor.

Domnule prim-ministru, stimate preşedinte Emil Boc,

Tocmai mă hotărâsem, cu familia, să dau cât trebuie la partid ca să prind o candidatură cu şanse, într-un colegiu cu şanse, chiar dacă noi, împreună, ca partid erodat de criză şi de guvernare, nu prea mai avem şanse. Până aici, am avut dileme, am pus întrebări, am primit jumătăţi de răspunsuri, am purtat discuţii, am avut revelaţii.

În final, calculele mi-au zis că, dacă intru şi câştig, patru ani ca deputat mă vor scoate cu a