Lumea s-a plictisit de liniştea postbelică instaurată cu oareşce chinuri şi, după ce şi-a risipit preaplinul militar prin Coreea, Vietnam, Iugoslavia şi Arabia, a pus iarăşi mâna pe arme. Jocul de-a hoţii şi vardiştii stârneşte oriunde şi oricând, e o atracţie de nerefuzat. De data aceasta, armele nu mai sunt cele convenţionale, s-a depăşit de mult stadiul primitiv al bâtei şi praştiei.

Nici tancul şi bazuca nu mai sunt la modă, cu excepţia ţărilor subdezvoltate, unde circulă prin contrabandă de stat. Iar bomba atomică e nu doar costisitoare, ci şi politically incorrect. Între timp, omenirea şi-a rafinat gusturile până la pervertire. Rachetele ucigătoare au fost înlocuite fie cu embargouri economice, fie cu politici discriminatorii. Duşmanul nu mai e cucerit de pe cal, ca odinioară, ci din birourile ultracomputerizate, închiriate vremelnic de comisarii internaţionali. Sătui de cizma stăpânului american, supuşii mondiali au pus de-o revoltă, şi, uite-aşa, Al Treilea Război Mondial a luat-o din loc. Taberele au trecut de la tatonări la atacuri mediatice şi, pe rând, Rusia, China, Uniunea Europeană şi Ţările Arabe muşcă adânc din trupul sleit al Americii. Hegemonia îndelungată a obosit-o, a slăbit-o într-atât încât acum s-a lăsat sedusă de mirajul unei schimbări cu care noi, ăştia din Estul european, ne amăgim de secole. Avioanele cu turban din 2001 i-au distrus încrederea în sine şi i-au dezvăluit vulnerabilităţile, iar războiul mincinos din Irak a stârnit ura comunităţii dinăuntrul şi dinafara propriilor hotare. O comunitate care simţise încă din timpul bombardării Iugoslaviei că yankeii au deprins apucăturile mardeiaşilor universali. Dispariţia fostei Uniuni Sovietice a lăsat America singură, şi singurătatea asta înşelătoare a împins-o, uşor, uşor, la dezmăţul sinuciderii. Cetăţenii neamericani ai Planetei şi-o doriseră altcumva, mai înţeleaptă şi m