Ce paradox ! Premierul celei mai mari majorităţi parlamentare  este atacat ca nimeni altul şi pus la colţ, pe coji de nuci. Venit pe un vot zdrobitor împotriva  celorlalţi, Victor Ponta s-a trezit  brusc lovit din toate părţile. În primul rând  din capul statului, de unde i se aruncă în faţă zoaie de lături, insulte  şi mojicii. Este jignit  în fel şi chip, i se  reproşează cu arţag vini închipuite, de parcă ar fi  duşmanul poporului. Ba că  subminează interesul  naţional prin vizitele făcute în cancelariile străine, ba că încearcă să fie  primul  dintre miniştri. Nimic  nu convine Uzurpatorului, orice întreprinde partenerul de pact este trecut prin otrava discursului cotrocenist. De parcă fiecare ar avea câte o Românie, iar Româniile astea şi-ar fi declarat război  pe viaţă şi pe moarte. S-o mai pomeni  altundeva atâta duşmănie între şeful administraţiei prezidenţiale şi cel al guvernului? Cum să pretindem  altora să ne respecte, de vreme ce noi ne bălăcărim ca la uşa cortului?

În al doilea rând, Victor Ponta  este mitraliat, săptămână de săptămână,  de copreşedintele coaliţiei. Sigur, Crin Antonescu îşi doreşte înaltul divan, dar asta nu înseamnă  că îi este permis totul. Într-o bătălie politică,  poţi sacrifica multe,  nu şi caracterul. Or,  liderul liberal pare dispus  inclusiv la marele compromis numai să ajungă la Cotroceni. Ceva este suspect în ultimele luni,  îl ocoleşte, nu-l mai atinge  cu ghioaga vorbelor de ocară pe tiranul de altădată. Un armistiţiu parcă s-a încheiat, însă refuz un  astfel de gând. Prezidenţiabilul Crin şi-a schimbat ţinta,  s-a săturat să tot tragă în Deal, a ales Valea, înspre Palatul Victoria. Simte că de acolo pândeşte  primejdia şi a pornit cavalcada împotriva tovarăşului de uniune. Nu  mai contează nici că pe mâna  pesediştilor s-a văzut senator de Teleorman, scopul i-a cam umbrit  luciditatea. Ştiu, recunoştinţa nu val