Bistriţa, Iaşiul şi Severinul au picat în primul rând pentru c-au stat tot campionatul pe acele locuri fatale şi, chiar dacă au avut vagi puseuri de performanţă, n-au reuşit să se ridice de-acolo. La Severin şi la Bistriţa au fost mari neajunsuri financiare, la Iaşi s-a pus mai degrabă problema lipsei de inspiraţie. Toate trei se întorc acolo de unde au venit cu o vară în urmă, singura dintre promovatele ediţiei trecute care a reuşit să supravieţuiască fiind Viitorul, în urma neverosimilei serii de victorii din deplasare cu Steaua şi cu Dinamo.

A patra retrogradată, Chiajna, are o poveste aparte. Cu 23 de puncte după tur, are abia 30 înaintea ultimei runde, ceea ce denotă un retur dezastruos. Aşa a şi fost, un sezon presărat nu atât cu jocuri slabe, cât mai ales cu ghinioane aproape inexplicabile, dar şi cu măcar patru-cinci meciuri în care ilfovenii au fost loviţi în plin de arbitraj. Ei n-au guri de foc prin care să arunce flăcări, precum Astra, de exemplu. Ilie Stan e antrenor şi s-a băgat să comenteze doar cât l-a lăsat statutul, iar Petre Marin s-a lăsat prea curând de fotbal şi încă n-are aplombul de a-i mitralia la televizor pe Bârsan, Cojocaru sau Kovacs.

Dincolo de arbitraje, Chiajna n-a avut nici valoare. În afară de cei doi veterani, Ghionea şi Paraschiv, ultimul plecat la începutul primăverii, Ilie Stan a avut o echipă ai cărei jucători, la startul campionatului, nu strângeau împreună o sută de jocuri în primul eşalon. Plutonul Brăneşti plus plutonul Timişoara-B au făcut ce-au putut în toamnă, când cele 24 de puncte strânse au însemnat cam tot atâtea miracole. Fără transferuri care să însemne ceva de la mijloc în sus, era greu să se întâmple ceva, mai ales în meciurile de acasă. Echipa alerga, recupera, dar când avea mingea, se crispa, ca un muzicant stradal îmbrăcat frumos şi suit pe scena Atheneului.

Şi poate că s-ar fi reuşit s