Pagina de istorie în care a apărut Mihail Sadoveanu înscrie sfârşitul unei orânduiri sociale şi, firesc, apariţia alteia. Este vorba despre apusul feudalismului şi apariţia mediului burghez. Atitudinile şi mentalităţile împământenite nu se puteau schimba rapid, lumea care se stingea încet, dar sigur, îşi tânguia ultimele ecouri. Revoluţia industrială şi capitalistă, trepidaţia urbană nu au înlocuit peste noapte atmosfera semiarhaică, patriarhală, locuită de boieri, mici moşieri, ţărani şi ţigani lăutari. Acea lume care pâlpâia discret pe fundalul istoriei, urmând să dispară definitiv a fost transcrisă magistral şi nemuritor de Mihail Sadoveanu. A închis în opera sa ultimul strigăt al unei lumi muribunde. Marcat puternic de o anumită ambianţă, inspirat de istorie, Sadoveanu păstrează în romanele sale melancolia amară a unor valori care nu mai sunt. Din nostalgie şi din identificarea cu natura umanizată se naşte şi respiră lirismul, poezia din opera sadoveniană. Poveştile sale sunt profund şi identificabil autohtone, natura despre care vorbeam, de asemenea. Ne înfăţişează expresiv şi memorabil Moldova sadoveniană, fixată preponderent în perioada strălucită a domniei lui Ştefan cel Mare, după cum se întâmplă şi în ultimul mare roman al prozatorului, "Fraţii Jderi". "... Domnia lui Ştefan cel Mare a fost o epocă hotărâtoare pentru Moldova, când a încetat să se mai înalţe, iar după aceea a început să scadă încetul cu încetul, până a căzut în starea jalnică în care o vedem acuma..." (Dimitrie Cantemir, "Descriptio Moldaviae")
Lucrarea grandioasă intitulată "Fraţii Jderi", publicată cu subtitlul "roman istoric" este, cum s-a mai spus, în egală măsură şi epopee, şi cronică, şi poem folcloric. "Dacă în fiecare din cărţile lui Sadoveanu apare Sadoveanu întreg, faptul se învederează cu atât mai puternic când este vorba de «Fraţii Jderi». Toate sunetele in
