Eugen ISTODOR
Am cunoscut, din intimplare, un pitic. Asa cum eu sint nascut intr-o zi de aprilie, el e nascut marunt. Isi poarta metrul sau si cincizeci ca pe un lucru firesc, la 34 de ani.
Reporter: Cind v-ati dat seama ca n-o sa mai cresteti?
George Ivan: Eram in scoala generala deja. Ma jucam printr-a sasea de-a magarusul si mi-am dat seama cu surprindere ca nu-mi mai puteam cara colegul de banca in spinare. Lucrul asta il faceam cu maiestrie pina printr-a patra, cind eram si de temut la imbrinceli. Poate senzatia n-ar fi fost atit de coplesitoare, daca n-ar fi fost in timpul jocului. M-am blocat si-n ziua aia mi-am lasat ghiozdanul in clasa si am luat-o din loc. Linga scoala era o balta puturoasa. Am stat acolo ore in sir, tin minte ca era noapte bine cind mi-a trecut prin cap sa ma ridic si sa ma privesc mai bine in apa. Poate mai crescusem.
Rep: Cum ati trecut de toate umilintele posibile: jocuri interzise, cuvinte urite, iubiri platonice?
G.I.: N-am fost un om bun de pus pe rana. Am fost normal. Si cum am trecut de umilinte? Purtindu-ma simplu. Am invatat sa fumez, sa beau. Eram o companie. Am deprins pockerul, tablele si remy-ul. Si n-am fost dintre cei ghinionisti. Stiu ca odata am jucat pe o suma groaznic de mare, pentru mine, care am trait din te miri ce salarii sau ajutoare. Nu m-am tinut sa plusez. Aveam doua perechi - popa si dame. Si, n-o sa ma credeti, dar curajul mi-a fost rasplatit. Ceilalti s-au aruncat.
Rep:E interesant de aflat ce ati facut din banii cistigati...
G.I.: Un mare ginditor zicea ca n-are importanta daca esti bogat sau sarac, cel mai important e ce faci cu banii multi sau putini intr-un anume moment ics. Inteleapta vorba. Mi-am luat o cutie de bomboane cu umplutura de coniac si le-am mincat dintr-o rasuflare. Mi-era pofta si foame si stiu ca m-am inspaimintat si eu dindu-mi seama ca
